Prima postare

Buna! Eu sunt … de fapt nu conteaza asta. Prefer sa nu imi dau numele pentru ca nu are relevanta in ceea ce urmeaza sa prezint.

Tot ce trebuie sa stiti este ca sunt o fata de 16 ani din Pitesti ce sufere de ceva ce poate parea banal, dar care afecteaza extrem de mult viata a milioane de adolescenti din intreaga lume.

Dar haideti sa o luam de la inceput.

Prima daca cand am fost pusa fata in fata cu simptomele acestei mici “probleme”, am crezut ca este ceva normal la varsta mea. Ca toata lumea a trecut prin asta si trebuie doar sa am forta necesara sa trec peste.

Dar pentru mine nu a fost asa.

La inceput pareau doar niste griji pe care mi le induceam singura, creandu-mi fel de fel de scenarii cu ce s-ar putea intampla. Toate astea au ajuns intr-un final la adevarate atacuri se panica ce m-au condus de fapt la ceea ce imi este astazi ca o a doua personalitate ce iese la suprafata in cele mai nepotrivite momente: anxietatea.

In urma unor cercetari amanuntite, am aflat ca aceasta este o boala ce afecteaza pana la 65% din tinerii cu varste intre 14-20 de ani. Impresionant, nu ? Ei bine mie nu imi place sa o numesc “boala”. Consider ca este un termen mult prea dur. Pentru mine, este mai mult o stare… o conditie ce apare involuntar datorita temerilor ce isi rezerva toate drepturile asupra subconștientului oamenilor.

De multe ori, unii dintre noi nici nu stim ca avem o astfel de conditie pana cand nu ne punem in fata faptului implinit.

Ati patit vreodata sa simtiti o oarecare presiune si teama pana si in cele mai neinsemnate lucruri, precum mersul pana la magazin sau in mijloacele de transport? Sa va fie teama sa va aratati fata in lume chiar daca poate nimeni nu va acorda atentie?

Ei bine, in mare asta reprezinta anxietatea inhibitorie-fobie sociala. Eu ma lupt cu aceste simptome in fiecare zi a vietii mele de elev al celui mai prestigios liceu din orasul meu si nu este usor deloc.

Tot aceasta conditie imi afecteaza mult si viata sociala. Poate daca m-ati cunoaste, ati crede ca inventez totul si ca este imposibil sa am astfel de probleme. Dar nu este adevarat. Prea putine persoane din jurul meu stiu de anxietatea mea si as prefera sa ramana asa (de aceea am decis sa nu ma prezint oficial).

Pentru un adolescent este extraordinar de greu sa facă față unei astfel de probleme. La varsta mea, sa iti faci prieteni, sa mergi la petreceri, sa ai un iubit/o iubita sunt lucruri normale. Dar este ceva mai greu sa te adaptezi cand iti este constant frica de orice poate urma.

Prin acest blog,vreau sa arat cum decurge viata unei simple fete de 16 ani ce sufera de aceasta “stare” si cum imi influențează viata. Imi doresc sa impartasesc asta cu cei care vor sa asculte si sa incercam sa ne ajutam unii pe altii sa trecem peste nesigurate si frici. Mai mult sau mai putin…

Adevarata poveste va incepe din urmatoarea postare in care vom vorbi pe indelete despre ce inseamna anxietatea de fapt si cum a ajuns ea in viata mea.

Pana atunci, bucurati-va de viata! 🙂

– B.B.

Advertisements